Când firea-și cere drepturile sale,
Nu e ușor să fii neprihănit.
De-aceea, frate, pe această cale,
Tu stai de veghe, stai în ascultare,
Să fii de Domnu-n luptă sprijinit.

Privind la Noe, Biblia ne spune
Că și-a păstrat neprihănirea lui.
Chiar dacă o întreagă națiune
Trăia în lume fără rațiune,
Noe primește mila Domnului.

Căci Îl iubea și Îl urma pe Domnul,
El nu se îndoia de glasul Său.
Pășind pe cale-își cunoștea Stăpânul
Și nu lăsa să îl cuprindă somnul,
Ci se ferea de tot ce-i părea rău.

Iar Dumnezeu se uită cu clemență
Și îl salvează pe al Său copil.
Chiar de-a fost singur, face diferență:
Domnul coboară cu a Sa prezență,
Căci Noe avea sufletul umil.

Chiar Domnul Isus ne spunea odată:
„Ferice de acel flămând, setos,
Ce vine cu ființa însetată,
Dorind neprihănirea cea curată,
Căci săturat va fi el de Hristos!”

După a Domnului neprihănire
Să fim cu toți flămânzi și însetați,
Dorindu-ne mai mult din nemurire,
Căci doar privind spre-a Domnului iubire,
Vom fi de Domnul Isus săturați.

Chiar și Zacheu, în mersul său prin lume,
Deși avea averi și bogății,
A însetat să-L întâlnească-anume,
Iar Domnul Isus l-a chemat pe nume
Și i-a dat viața cea din veșnicii.

Zacheu nu s-a uitat la neputințe,
La piedicile ce le-a întâlnit.
Cu niciun chip nu a vrut să renunțe,
În dud s-a cățărat fără s-anunțe,
Să-L vadă pe Acel neprihănit.

Atunci a început eliberarea,
Căci Isus, Fiu de Dumnezeu Preasfânt,
Și-a îndreptat în sus spre el privirea,
Spunând: „Coboară-acum, căci Mântuirea
Intră în casa ta de pe pământ!”

Cu mare bucurie Îl primește
Pe Domnul să Îi fie Salvator.
În acea zi, Zacheu se pocăiește,
Și viața de păcat i-o curățește
Isus Hristos, divinul Creator.

De vrei să fii neprihănit în viață,
Acceptă azi chemarea lui Isus
Și vei simți în piept a Sa povață,
Iar într-o zi, în marea dimineață,
Vei moșteni cu sfinții cerul sus.

Dar până vom ajunge în mărire,
Ne saturi sufletul flămând, setos,
Umplându-ne cu-a Ta neprihănire.
Îți mulțumim, Isus, al nostru Mire,
De harul Tău și jertfa Ta – Hristos!